rezumat
pentru a-și modela ideile, Machiavelli rupe viziunea omului lăsată de filosofia creștină, care afirma că oamenii se întorc în mod natural la viața socială. În încercarea de a controla tendința naturală de a acționa în beneficiul propriu, Florentinul propune mecanisme care pot asigura o viață axată pe comunitate. Dacă oamenii ar fi cu toții buni, nu ar exista nicio problemă în a acționa cu bunătate și milă, dar altfel conducătorul va cunoaște ruina dacă disprețuiește această natură egoistă. Pentru a stabili o societate bine organizată, Machiavelli propune atitudini condamnate de moralitatea creștină. Pentru a menține oamenii uniți, prințul trebuie să reconcilieze diferitele dorințe ale cetățenilor săi cu idealul binelui comun. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple fără exterminări și atrocități indisciplinate, trebuie urmată o moralitate. Această nouă concepție a judecății morale este inspirată de practicile politice ale antichității, în special de cea a Romei în perioada sa republicană, precum și de marii lideri precum Moise, Cirus și Tezeu.